Cetatea Salsovia

Cetatea Salsovia este un sit arheologic roman situat pe un platou al dealurilor Beștepe, în apropierea Dunării, într-o zonă locuită încă din epoca bronzului și din perioada elenistică. Este un sit pluristratificat, în care peste o așezare getică s-a suprapus o fortificație romană. Salsovia este menționată în documente cartografice și administrative romane precum Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini și Notitia Dignitatum, ceea ce confirmă rolul său în sistemul de apărare al limesului dunărean. În primele secole ale stăpânirii romane aici au staționat unități militare auxiliare, fortificația funcționând și ca port pe vechiul curs al brațului ce ducea spre mare. Cetatea se află nu departe de satul Mahmudia și de cetatea Halmyris, într-o salbă de fortificații care păzeau gurile Dunării. Un izvor epigrafic leagă locul de cultul solar din perioada împăratului Licinius: o inscripție închinată lui Deus Sanctus Sol, datată în anul 322, amintește de momentul în care Licinius, fost coîmpărat al Imperiului Roman de Răsărit, s-ar fi refugiat la Salsovia în conflictul cu cumnatul său Constantin cel Mare. Așezarea a fost afectată de invaziile din secolul al IV-lea, fiind ulterior refăcută, locuirea continuând încă mai multe secole. Zidurile groase de circa doi metri au fost erodate de-a lungul timpului de factori naturali, de luptele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și de extragerea pietrei de către localnici. În lipsa unor cercetări arheologice sistematice de amploare, informațiile despre cetate rămân limitate, iar la suprafață vizitatorul observă mai ales platoul dealului care acoperă vestigiile.